recitindu-i pe clasici / blogul sectiei studii si cercetari a Bibliotecii Municipale B.P. Hasdeu

Romanul „Ion” al lui Liviu Rebreanu începe și se termină cu descrierea unui drum pe care se intră, la început, în satul Pripas și,   la sfârșit, se iese din acesta, așa cum au observat toți care au comentat romanul. Faptul că romanul se termină cu ce începe îl face să fie rotund ca o horă. În primele pagini ale romanului apar mai întâi descrise obiecte, case, animale și o răstignire, dar nu oamenii, oamenii vor apărea mai târziu, dar toate acestea îi anunță, îi vestesc, le trâmbițează prezența. Casele din Pripas preiau ceva din caracterul și din firea oamenilor care trăiesc în ele. Cu membrii familiei învățătorului Herdelea o să facem cunoștință un pic mai încolo. Prima dată însă ne este descrisă casa lor și, culmea, aceasta seamănă perfect cu locatarii ei. Ni se spune despre casă că are două ferestre care se uită cercetătoare și dojenitoare drept în inima satului. Ei bine, așa sunt și membrii familiei Herdelea: cercetători și dojenitori în raport cu țăranii din sat, sau a

Lucian Blaga GREIERUȘA Greu e totul, timpul, pasul. Grea-i purcederea, popasul. Grele-s pulberea și duhul, Greu pe umeri chiar văzduhul. Greul cel mai greu, mai mare Fi-va capătul de cale. Să mă-mpace cu sfârșitul Cântă-n vatră greierușa: Mai ușoară ca viața E cenușa, e cenușa. Criticul literar Constantin Șchiopu a observat că Lucian Blaga a creat un cuvânt nou - greierușa, preferându-l deja existentului –greierașul- și, firește, nu putem să nu ne întrebăm de ce a inventat acest cuvânt, și nu credem că numai ca să rimeze cu cuvântul cenușa, fiindcă îl folosește și ca titlu pentru această poezie, foarte apăsătoare și grea altfel, fiind o poezie despre depresie, deznădejde, oboseală, sastiseală, sleire, istovire și moarte, în cele din urmă. Sigur că acest cuvânt inventat de Blaga- greierușa- care reia și scheletul sonor al cuvântului greu, care se repetă în poezie tocmai de cinci ori, prin faptul că este un cuvânt care nu există, vrea să ne spună că nici îm

”Vara în care mama a avut ochii verzi” ”Vara în care mama a avut ochii verzi” l-am terminat cu ochii în lacrimi, mama din acest roman aducându-mi aminte de tata și de soacra-mea, ambii morți de leucemie. Aducându-mi aminte de întâlnirile cu ei și de acele discuții sfâșietoare pe care le-am avut, dar nu vara, ci iarna și primăvara. Soacra-mea a murit iarna și tat ăl meu de Paști. Romanul Tatianei Țîbuleac m-a emoționat. Simt și acum, când înșir aceste rânduri, o gheară în gât. Și o mare bucurie că Aleksy s-a schimbat, întâi față de mama sa, pe care o ura la început și la sfârșit a început să o iubească, dar sigur plătind și un mare preț pentru asta. Un preț uriaș. Pierzându-și mama într-o vară atât de frumoasă, în cea mai frumoasă vară din viața lui ( și a lor) și în cea mai frumoasă țară din lume ( în Franța). Cred că și mama s-a schimbat în vara aia verde, devenind dintr-o femeie de moravuri ușoare și boemă un genitor ( o genitoare iubitoare) iubitor, trăind ceea ce-și refuz

TORTURA BRUTELOR Obiectul romanului  Gherla-Piteşti  este tortura şi teroarea la care a fost supus Paul Goma, pentru a renunţa la convingerile sale şi a pactiza cu regimul. Acestea au fost uriaşe. Dar, cu toate acestea, romancierul a rezistat şi în finalul cărţii va pleca din puşcărie cu aceleaşi idei cu care a intrat. Reţin însă o scenă foarte dură. Gardienii, după ce-şi istoviseră un prizonier (altfel cum să le spui unor oameni care erau la cheremul unor brute?) în bătăi, secerându-l din picioare cu directe de stânga şi de dreapta, îndelung exersate pe alţi deţinuţi, au încercat să-l violeze în grup. E o scenă de-a dreptul terifiantă. Doi gardieni cu pantalonii pe vine alergând după un deţinut ca să-l prindă şi să-l violeze şi acesta nevrând să le satisfacă hatârul, fuge prin camera de tortură, cu gardienii după el, înfuriaţi şi întărâtaţi la culme că acesta le-a scăpat din mâini. Tortura fizică, psihică, fiziologică şi sexuală este la ordinea zilei în Gherla. Tortura ca un

MOȘ GORIOT , acest roman al lui Honore de Balzac, face parte din ciclul celor o sută de romane din COMEDIA UMANĂ și este unul dintre cele mai emoționante romane despre relațiile dintre părinți și copii. În roman sunt urmărite două linii de subiect: linia lui moș Goriot și linia lui Eugene de Rastignac, firile și destinele celor doi dezvăluindu-ni-se pe parcursul romanului. Cele două linii de subiect se întretaie și se suprapun pe parcursul romanului sau chiar se contopesc cu totul. Ambii trăiesc la pensiunea doamnei Vauquer. Moș Goriot a acumulat de-a lungul vieții o mare avere vânzând făină de grâu, dar acum e bătrân. Eugene de Rastignac a venit din provincie și este student la drept, la Paris. Ceea ce-i leagă pe ei e că ambii locuiesc la aceeași pensiune modestă și că sunt săraci.   Moș Goriot și-a împărțit uriașa sa avere pentru care-l invidia tot Parisul celor două fete ale sale- Anastasiei și Deplphinei- mai păstrându-și pentru sine doar un mic capital pentru a putea trăi

Poemul „Noaptea de decemvrie” al lui Alexandru   Macedonski, consideră istoricii literari, ar fi o sinteză între romantism și simbolism.   Istoricul literar Dan Mănucă îl rezumă foarte bine: „Schema este simplă şi totodată comună. Într-o încăpere tipic romantică, de felul aceleia, boeme, atribuite şi „sărmanului Dionis” al lui Eminescu, un poet cade în reverie, fascinat de fantasmele închipuite de flăcările focului din vatră („Arhanghel de aur”), şi se imaginează a fi emir. Atotputernic într-un Bagdad luxuriant, el aspiră să ajungă la Meka, dar moare în arşiţa deşertului, fermecat mereu de nălucirile iscate de jocul luminilor. ” Poetul va apărea la începutul poemului și la sfârșitul lui. La început, va apărea într-un decor simbolist, într-o cameră albă și moartă, el însuși fiind mort. Ziceam însă de simbolism. Firește că epitetul mort este simbolist și nu realist, așa cum vom vedea câteva strofe mai jos, mort