Romanul lui Nicolae Spataru „Măștile lui Brejnev” începe ca un roman realist și se termină ca o distopie. Începe cu zilele alea de după moartea lui Brejnev când toată Uniunea Sovietică fusese paralizată de teama că va izbucni un război nuclear. Frica se răspândise chiar și în comuna Sinihău, unde își trăiesc viața personajele romanul lui Nicolae Spătaru. Spaima devine cu atât mai mare cu cât măștile antigaz nu ajung la toți locuitorii din sat. Sunt prea puține. Sunt comandate noi măști antigaz, iar când acestea sunt aduse romanul devine unul parodic. O parodie a vieții din URSS, a comunismului, a totalitarismului sovietic. Conducătorul sovietului sătesc este un fel de Leonid Ilici Brejnev la scară mică. Un fel de Brejnev din Sinihău. Un președinte de paie, adevăratul conducător al sovietului sătesc și al satului fiind secretarul Marcu Filipescu. Un conducător din umbră, care va trece în tabăra măștilor, iar când asta se va întâmpla romanul va deveni unul distopic. Distopic, distop