Primul roman Știam că Evgheni Evtușenko e un mare poet, dar nu știam că e și un mare prozator. „Dulce ținut al poamelor” e un mare roman. Construit ca o păpușă rusească- o narațiune în narațiune, din care se desprinde o altă narațiune, și din ea alta și din aceasta încă una- cu zeci de personaje principale, și cu sute de personaje secundare, cu personaje care-l beștelesc chiar pe Evgheni Evtușenko, tradus impecabil în românește de Mircea Aurel Buiciuc, romanul te vrăjește. Fiind și roman de dragoste, dar și roman de formare, sau roman existențialist, sau roman social plin de șopârle( eroii din război sunt oportuniștii și carieriștii de după), dar și roman experimental care începe cu epilogul și se sfârșește cu prologul, sau roman de aventuri, sau un roman postmodernist ( cât face numai linia aia de subiect un poeții citesc la cenaclu) este un roman foarte complex în care planurile se încopciază unul în altul ca mâinile unor îndrăgostiți. Dulce ținut al poamelor- în care a încăput t