Treceți la conținutul principal

Două romane de Evgheni Evtușenko

Primul roman

 Știam că Evgheni Evtușenko e un mare poet, dar nu știam că e și un mare prozator. „Dulce ținut al poamelor” e un mare roman. Construit ca o păpușă rusească- o narațiune în narațiune, din care se desprinde o altă narațiune, și din ea alta și din aceasta încă una- cu zeci de personaje principale, și cu sute de personaje secundare, cu personaje care-l beștelesc chiar pe Evgheni Evtușenko, tradus impecabil în românește de Mircea Aurel Buiciuc, romanul te vrăjește. Fiind și roman de dragoste, dar și roman de formare, sau roman existențialist, sau roman social plin de șopârle( eroii din război sunt oportuniștii și carieriștii de după), dar și roman experimental care începe cu epilogul și se sfârșește cu prologul, sau roman de aventuri, sau un roman postmodernist ( cât face numai linia aia de subiect un poeții citesc la cenaclu) este un roman foarte complex în care planurile se încopciază unul în altul ca mâinile unor îndrăgostiți. Dulce ținut al poamelor- în care a încăput toată nostalgia lui Evtușenko după trecutul său siberian, după copilăria și adolescența sa din taiga, după timpul care trece, este un roman al unui mare romancier. Ce rău îmi pare că nu l-am citit când aveam douăzeci de ani și ce bine îmi pare că l-am citit acum!!!


Al doilea roman

„Să nu mori înainte de moarte” de Evgheni Evtușenko , publicat de editura bucureșteană CD PRESS, în anul 2007, în traducerea lui Ștefan Dimitriu e un roman despre PUCIUL din Rusia din 1991, când, știți ce s-a întâmplat atunci. Un roman cu foarte multe personaje care nu toate se întâlnesc unele cu altele, dar toate iau parte la puci, de o parte sau alta a baricadei. L-aș mai numi și un roman despre destrămarea Uniunii Sovietice și despre descompunerea visului sovietic, capotat odată cu apariția primului lagăr de la Solovki. Un roman în care este prinsă chiar și Moldova sovietică, iar un personaj- un scriitor moldovean- le zice fotbaliștilor ruși că moldovenii sunt români și că vorbesc limba română. Un roman unde fotbalul se întâlnește cu literatura, teroarea, KGB-ul, istoria, politica, prietenia, trădarea, turnătoria, curajul și dragostea. Un roman unde vom afla că, in emigratie, personajul -narator cel mai bine se simte într-o grădină zoologică. Dar e un roman în primul rând despre PUCI, când a existat un mare pericol să fie restaurat stalinismul și Uniunea Sovietică să devină din nou un mare lagăr de concentrare. UN ROMAN RĂVĂȘITOR, unde unele dintre personajele romanului sunt, alături de KAGHEBIȘTI DE PRIM RANG, Gorbaciov, Elțân, Șevarnadze, dar și mari fotbaliști! Un mare roman despre cum KGB-ul incercase să-i racoleze pe scriitori și cum unii dintre ei au rezistat, dar cei mai mulți au semnat pactul cu diavolul. Intelectualii și puterea. Scriitorii și dictatura. Sfârșitul URSS-ului sub lupă. Personaje memorabile: Alevtina născută din părinți orbi, împărțindu-și dragostea între pitoni și soțul ei. Un imn închinat Georgiei și sufletului primitor al georgienilor. Un roman despre dragostea de libertate în totalitarism. Un roman despre teroare. Până și Gorbaciov a avut un bunic deportat în Siberia. Pe mine nu mai aveau cum să mă deporteze în Siberia pentru că eu m-am născut în Siberia, spunea Evtușenko. O capodoperă, scrisă în timp ce PUCIUL nu se încheiase, și nu știa cum se va încheia. Scrisă cu sânge și cu ochii dilatați de spaimă, sfidând ideea că un scriitor ar trebui să aștepte douăzeci de ani ca să poată scrie despre marile evenimente istorice, care se întâmplă sub ochii săi. Un roman ULUITOR, despre nașterea lumii post-sovietice, post-totalitare, lumii noi, în care trăim cu toții și care s-ar fi putut să dispară ca un vis, dacă PUCIUL reușea! Un roman scris în timp ce istoria se desfășura în jur și își devora eroii. O capodoperă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Lucian Blaga (1)

Lucian Blaga GREIERUȘA Greu e totul, timpul, pasul. Grea-i purcederea, popasul. Grele-s pulberea și duhul, Greu pe umeri chiar văzduhul. Greul cel mai greu, mai mare Fi-va capătul de cale. Să mă-mpace cu sfârșitul Cântă-n vatră greierușa: Mai ușoară ca viața E cenușa, e cenușa. Criticul literar Constantin Șchiopu a observat că Lucian Blaga a creat un cuvânt nou - greierușa, preferându-l deja existentului –greierașul- și, firește, nu putem să nu ne întrebăm de ce a inventat acest cuvânt, și nu credem că numai ca să rimeze cu cuvântul cenușa, fiindcă îl folosește și ca titlu pentru această poezie, foarte apăsătoare și grea altfel, fiind o poezie despre depresie, deznădejde, oboseală, sastiseală, sleire, istovire și moarte, în cele din urmă. Sigur că acest cuvânt inventat de Blaga- greierușa- care reia și scheletul sonor al cuvântului greu, care se repetă în poezie tocmai de cinci ori, prin faptul că este un cuvânt care nu există, vrea să ne spună că nici îm...

Semnificații în poemul „Noaptea de decemvrie”

Poemul „Noaptea de decemvrie” al lui Alexandru   Macedonski, consideră istoricii literari, ar fi o sinteză între romantism și simbolism.   Istoricul literar Dan Mănucă îl rezumă foarte bine: „Schema este simplă şi totodată comună. Într-o încăpere tipic romantică, de felul aceleia, boeme, atribuite şi „sărmanului Dionis” al lui Eminescu, un poet cade în reverie, fascinat de fantasmele închipuite de flăcările focului din vatră („Arhanghel de aur”), şi se imaginează a fi emir. Atotputernic într-un Bagdad luxuriant, el aspiră să ajungă la Meka, dar moare în arşiţa deşertului, fermecat mereu de nălucirile iscate de jocul luminilor. ” Poetul va apărea la începutul poemului și la sfârșitul lui. La început, va apărea într-un decor simbolist, într-o cameră albă și moartă, el însuși fiind mort. Ziceam însă de simbolism. Firește că epitetul mort este simbolist și nu realist, așa cum vom vedea câteva strofe mai jos...

Romanul lui Mihai Vakulovski

  Romanul lui Mihail Vakulovski „Tata mă citește și după moarte” l-am citit dintr-o răsuflare și nu doar de aceea că e un roman despre copilărie și adolescență, dar pentru că e scris foarte antrenant și foarte dinamic. Întâmplările curg ca Nistru la vale, se întâlnesc cu alte întâmplări și celelalte întâmplări cu alte întâmplări și din ele se configurează fabula cărții. Una foarte captivantă. Prin care și este redată maturizarea și deșteptarea unui copil, inclusiv din punct de vedere sexual. Impresionantă e figura tatălui. Atunci când Mișca vine bătut acasă de la grădiniță sau de la școală tatăl îl învață să riposteze și să lovească și el. Când băiatul lui îi face cuiva vreun rău, tatăl va ține tot timpul cu copilul lui. Va fi doar de partea lui Mișca. Întâmplările băiețelului cel rău sunt povestite însă cu mult umor și ele te fac mai degrabă să râzi. Comicul fiind și una dintre trăsăturile de căpătâi ale romanului. Până și ideologia de tristă amintire este luată în bășcălie de că...