Treceți la conținutul principal

Două romane de Evgheni Evtușenko

Primul roman

 Știam că Evgheni Evtușenko e un mare poet, dar nu știam că e și un mare prozator. „Dulce ținut al poamelor” e un mare roman. Construit ca o păpușă rusească- o narațiune în narațiune, din care se desprinde o altă narațiune, și din ea alta și din aceasta încă una- cu zeci de personaje principale, și cu sute de personaje secundare, cu personaje care-l beștelesc chiar pe Evgheni Evtușenko, tradus impecabil în românește de Mircea Aurel Buiciuc, romanul te vrăjește. Fiind și roman de dragoste, dar și roman de formare, sau roman existențialist, sau roman social plin de șopârle( eroii din război sunt oportuniștii și carieriștii de după), dar și roman experimental care începe cu epilogul și se sfârșește cu prologul, sau roman de aventuri, sau un roman postmodernist ( cât face numai linia aia de subiect un poeții citesc la cenaclu) este un roman foarte complex în care planurile se încopciază unul în altul ca mâinile unor îndrăgostiți. Dulce ținut al poamelor- în care a încăput toată nostalgia lui Evtușenko după trecutul său siberian, după copilăria și adolescența sa din taiga, după timpul care trece, este un roman al unui mare romancier. Ce rău îmi pare că nu l-am citit când aveam douăzeci de ani și ce bine îmi pare că l-am citit acum!!!


Al doilea roman

„Să nu mori înainte de moarte” de Evgheni Evtușenko , publicat de editura bucureșteană CD PRESS, în anul 2007, în traducerea lui Ștefan Dimitriu e un roman despre PUCIUL din Rusia din 1991, când, știți ce s-a întâmplat atunci. Un roman cu foarte multe personaje care nu toate se întâlnesc unele cu altele, dar toate iau parte la puci, de o parte sau alta a baricadei. L-aș mai numi și un roman despre destrămarea Uniunii Sovietice și despre descompunerea visului sovietic, capotat odată cu apariția primului lagăr de la Solovki. Un roman în care este prinsă chiar și Moldova sovietică, iar un personaj- un scriitor moldovean- le zice fotbaliștilor ruși că moldovenii sunt români și că vorbesc limba română. Un roman unde fotbalul se întâlnește cu literatura, teroarea, KGB-ul, istoria, politica, prietenia, trădarea, turnătoria, curajul și dragostea. Un roman unde vom afla că, in emigratie, personajul -narator cel mai bine se simte într-o grădină zoologică. Dar e un roman în primul rând despre PUCI, când a existat un mare pericol să fie restaurat stalinismul și Uniunea Sovietică să devină din nou un mare lagăr de concentrare. UN ROMAN RĂVĂȘITOR, unde unele dintre personajele romanului sunt, alături de KAGHEBIȘTI DE PRIM RANG, Gorbaciov, Elțân, Șevarnadze, dar și mari fotbaliști! Un mare roman despre cum KGB-ul incercase să-i racoleze pe scriitori și cum unii dintre ei au rezistat, dar cei mai mulți au semnat pactul cu diavolul. Intelectualii și puterea. Scriitorii și dictatura. Sfârșitul URSS-ului sub lupă. Personaje memorabile: Alevtina născută din părinți orbi, împărțindu-și dragostea între pitoni și soțul ei. Un imn închinat Georgiei și sufletului primitor al georgienilor. Un roman despre dragostea de libertate în totalitarism. Un roman despre teroare. Până și Gorbaciov a avut un bunic deportat în Siberia. Pe mine nu mai aveau cum să mă deporteze în Siberia pentru că eu m-am născut în Siberia, spunea Evtușenko. O capodoperă, scrisă în timp ce PUCIUL nu se încheiase, și nu știa cum se va încheia. Scrisă cu sânge și cu ochii dilatați de spaimă, sfidând ideea că un scriitor ar trebui să aștepte douăzeci de ani ca să poată scrie despre marile evenimente istorice, care se întâmplă sub ochii săi. Un roman ULUITOR, despre nașterea lumii post-sovietice, post-totalitare, lumii noi, în care trăim cu toții și care s-ar fi putut să dispară ca un vis, dacă PUCIUL reușea! Un roman scris în timp ce istoria se desfășura în jur și își devora eroii. O capodoperă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Helene LENZ

  Fractures et Dumitru Crudu Publié par  montanié julie   28 Novembre 2013 à 11:33 PM Il y a environ un mois que j'ai reçu par la poste "  Un american la Chisinàu" d e Dumitru Crudu ( publié en février 2013 à Bucarest). J'en décore les pages de post-its, j'en donne des passages à lire à des étudiants avancés en langue, j'en traduis des morceaux, je prends des notes sur une action qui se déroule de Brasov à Chisinàu précisément, j'en parle autour de moi - avant-hier soir avec L. à table! Face à des coussins rouges et un sac cadeau de nature à évoquer la tâche du Père Noël mais quel Moldave, quel Roumain, quel Américain d'origine roumaine trouvera le livre de Dumitru Crudu dans un petit soulier, entre des larmes brillantes et une guirlande en glaçons pour le recommander à un éditeur qui le fera traduire? - ... J'ai déjà écrit sur ce livre un article de 20 pages parsemé d'extraits que j'ai mis en français - les épreuves sont corrigées: il devr

Marius IANUȘ

Marius Ianuș este cel mai mare scandalagiu din literatura română, reușind performanța să se ia de toți scriitorii contemporani. S-a certat cu toată lumea, inclusiv cu prietenii săi sau cu tovarășii săi de curent literar și, respectiv, cam toți i-au întors spatele ajungând, cu adevărat, un om singur. S-a luat chiar și de golanii de pe stradă și, astfel, s-a născut fracturismul – cel mai important curent literar din perioada postcomunistă. Întâmplarea a făcut să fiu împreună cu el în acele clipe în care vruse să-i intimideze pe bandițeii de pe Calea București din Brașov și am luat-o amândoi în freză. Am vrut să scriem o plângere la poliție și, în loc de asta, am scris un manifest. Manifestul fracturist. Scandalul este și motorul poeziei sale. Poezia sa este o ceartă continuă cu societatea, cu lumea, cu orașul, cu istoria, cu trecutul, cu prezentul, cu cotidianul, cu metafizica, cu sine însuși, în cele din urmă. La fel ca și în viață, el și în poezie se ia în piept cu toți. Dar dacă în

AMINTIRI DIN COPILARIE (IV)

Pe lângă nostalgie, duioșie, melancolie, tandrețe, poezie, există în romanul „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă și foarte mult umor, sub toate manifestările lui.   Scriitorul trece pe tot parcursul operei sale, așa cum ar trece un pod, de la umor la nostalgie și invers. Cele două atitudini umane în fața existenței se întâlnesc în romanul său și merg braț la braț. Dar azi o să vorbim mai mult despre umor decât despre nostalgie. Autorul- narator, cel care ne povestește aventurile copilului Nică sau al adolescentului Ion o face, deseori, cu umor. Ba chiar și multe dintre comentariile sale despre destinul acestui personaj sunt îmbibate de umor. Până și despre chestiunile grave sau serioase el preferă să povestească râzând, după cum se va vedea și din acest fragment: „În sfârșit, ce mai atâta vorbă pentru nimic toată. Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la