Treceți la conținutul principal

MOȘ GORIOT, AZI


MOȘ GORIOT , acest roman al lui Honore de Balzac, face parte din ciclul celor o sută de romane din COMEDIA UMANĂ și este unul dintre cele mai emoționante romane despre relațiile dintre părinți și copii.
În roman sunt urmărite două linii de subiect: linia lui moș Goriot și linia lui Eugene de Rastignac, firile și destinele celor doi dezvăluindu-ni-se pe parcursul romanului. Cele două linii de subiect se întretaie și se suprapun pe parcursul romanului sau chiar se contopesc cu totul. Ambii trăiesc la pensiunea doamnei Vauquer. Moș Goriot a acumulat de-a lungul vieții o mare avere vânzând făină de grâu, dar acum e bătrân. Eugene de Rastignac a venit din provincie și este student la drept, la Paris.
Ceea ce-i leagă pe ei e că ambii locuiesc la aceeași pensiune modestă și că sunt săraci.
 Moș Goriot și-a împărțit uriașa sa avere pentru care-l invidia tot Parisul celor două fete ale sale- Anastasiei și Deplphinei- mai păstrându-și pentru sine doar un mic capital pentru a putea trăi la bătrânețe. Adică el a ajuns sărac fiindcă și-a dăruit averea fiicelor sale, pe care le iubește la nebunie, pe când Eugene de Rastignac este fiul unor aristocrați sărăciți de la țară și el a venit la Paris cu gândul de-a se îmbogăți, vrând să devină ceea ce-a fost moș Goriot până a-și împărți averea fiicelor sale.
Moș Goriot este tatăl a două fiice cheltuitoare și risipitoare. Cu toate astea, moș Goriot își iubește cu uitare de sine fiicele, după cum și părinții lui Eugene își iubesc fiul. Atât moș  Goriot, cât și părinții lui Eugene sunt gata de orice sacrificiu de dragul copiilor lor mergând chiar până la a le da și ultimii lor bani, așa cum o va face moș Goriot.
Delphine și Anastasia nu-și iubesc tatăl, dar îi iubesc banii. Dragostea lor pentru tatăl lor se termină când acesta își termină și ultimii bănuți. De aia, nici nu apar la înmormântarea lui, unde trimit două cupeuri goale, cu însemnele numelor lor, dar în care ele nu sunt și în care nu e nimeni. Ce simbol perfect al lipsei de dragoste!!!
Nici Eugene de Rastignac nu-și iubește părinții odată ce a fost capabil știindu-i săraci să le ceară o sumă uriașă de bani.
Am putea spune că romanul lui Balzac este un roman despre cum părinții își iubesc copiii, iar cei din urmă, nu.  Cei din urmă văzând în propriii lor părinți doar un izvor de bani și nimic altceva. Copiii își exploatează fără milă părinții și-i ruinează cu poftele și ambițiile lor nejustificate, grăbindu-le și sfârșitul.
Finalul romanului e răscolitor când cele două fiice ale lui moș Goriot dansează la bal în timp ce tatăl lor moare la pensiune.
Asta e o temă a romanului. O alta este tema parvenirii, când oamenii săraci vor să devină bogați și, în fond, nu ar fi nicio problemă la mijloc, dacă și-ar depăși condiția și-ar scăpa de mizerie și sărăcie cu ajutorul minții lor și utilizând mijloace cinstite. Problema apare atunci când, pentru a deveni bogați, aceștia recurg la metode necinstite, fură, jefuiesc și mint, lăsându-i pe alții săraci  și făcându-i pe alții să sufere din cauza lor.
Un asemenea om este Eugene de Rastignac, care nu vrea să acumuleze bogăție pas cu pas și în timp, ce imediat, peste noapte, chiar, dacă se poate, în clipa asta. Pentru asta el e gata la orice: să facă crime sau să fie complice la crime.
 El se preface îndrăgostit de Victorine, la sugestia lui Vautrine, care-i explicase temeinic cum aceasta se va îmbogăți brusc: și, de unde până atunci nici nu o luase în seamă, deodată se prefăcu topit după ea.
Viitorul lui Eugene de Rastignac este moș Goriot, precum pentru cel din urmă cel dintâi reprezintă trecutul său.  Da, Eugene de Rastignac reprezintă trecutul lui moș Goriot. Așa a fost și el. Iar moș Goriot reprezintă viitorul lui Eugene de Rastignac . Iată cum va deveni acesta și iată ce-l așteaptă peste ani. Unul pe altul se privesc ca într-o oglindă.
Ca într-o oglindă se privesc și celelalte personaje. Să zicem, fiicel lui moș Goriot, care-și înșeală tatăl, și pe care, la rândul lor, le vor înșela amanții sau soții. Societatea fiind compusă dintr-un lanț nesfârșit de oameni care se înșeală și se păcălesc unii pe alții.
Un roman care te lasă cu lacrimi în ochi. Citiți-l ca să vedeți de ce.

Și spuneți-mi, vă rog, care e personajul dumneavoastră preferat din acest roman?

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Semnificații în poemul „Noaptea de decemvrie”

Poemul „Noaptea de decemvrie” al lui Alexandru   Macedonski, consideră istoricii literari, ar fi o sinteză între romantism și simbolism.   Istoricul literar Dan Mănucă îl rezumă foarte bine: „Schema este simplă şi totodată comună. Într-o încăpere tipic romantică, de felul aceleia, boeme, atribuite şi „sărmanului Dionis” al lui Eminescu, un poet cade în reverie, fascinat de fantasmele închipuite de flăcările focului din vatră („Arhanghel de aur”), şi se imaginează a fi emir. Atotputernic într-un Bagdad luxuriant, el aspiră să ajungă la Meka, dar moare în arşiţa deşertului, fermecat mereu de nălucirile iscate de jocul luminilor. ” Poetul va apărea la începutul poemului și la sfârșitul lui. La început, va apărea într-un decor simbolist, într-o cameră albă și moartă, el însuși fiind mort. Ziceam însă de simbolism. Firește că epitetul mort este simbolist și nu realist, așa cum vom vedea câteva strofe mai jos...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Romanul lui Mihai Vakulovski

  Romanul lui Mihail Vakulovski „Tata mă citește și după moarte” l-am citit dintr-o răsuflare și nu doar de aceea că e un roman despre copilărie și adolescență, dar pentru că e scris foarte antrenant și foarte dinamic. Întâmplările curg ca Nistru la vale, se întâlnesc cu alte întâmplări și celelalte întâmplări cu alte întâmplări și din ele se configurează fabula cărții. Una foarte captivantă. Prin care și este redată maturizarea și deșteptarea unui copil, inclusiv din punct de vedere sexual. Impresionantă e figura tatălui. Atunci când Mișca vine bătut acasă de la grădiniță sau de la școală tatăl îl învață să riposteze și să lovească și el. Când băiatul lui îi face cuiva vreun rău, tatăl va ține tot timpul cu copilul lui. Va fi doar de partea lui Mișca. Întâmplările băiețelului cel rău sunt povestite însă cu mult umor și ele te fac mai degrabă să râzi. Comicul fiind și una dintre trăsăturile de căpătâi ale romanului. Până și ideologia de tristă amintire este luată în bășcălie de că...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

AMINTIRI DIN COPILARIE (IV)

Pe lângă nostalgie, duioșie, melancolie, tandrețe, poezie, există în romanul „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă și foarte mult umor, sub toate manifestările lui.   Scriitorul trece pe tot parcursul operei sale, așa cum ar trece un pod, de la umor la nostalgie și invers. Cele două atitudini umane în fața existenței se întâlnesc în romanul său și merg braț la braț. Dar azi o să vorbim mai mult despre umor decât despre nostalgie. Autorul- narator, cel care ne povestește aventurile copilului Nică sau al adolescentului Ion o face, deseori, cu umor. Ba chiar și multe dintre comentariile sale despre destinul acestui personaj sunt îmbibate de umor. Până și despre chestiunile grave sau serioase el preferă să povestească râzând, după cum se va vedea și din acest fragment: „În sfârșit, ce mai atâta vorbă pentru nimic toată. Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe