Treceți la conținutul principal

„ȚIPĂ CÂT POȚI”

În romanul „ȚIPĂ CÂT POȚI”,  Moni Stănilă a căutat să împingă limitele romanului spre poezie și spre meditație metafizică, a amestecat cotidianul cu un tărâm magic, fără să taie legătura acestora cu propria biografie și propria viață, și le-a transferat personajelor unele dintre pasiunile și trăsăturile sale, așa cum a observat foarte bine și Simona Popescu. Și eu cred că asta e și una dintre mizele cărții- ca cititorii romanului să parcurgă un drum aproape că inițiatic: din cotidian, prin mijlocirea fabulosului, în căutarea ( sau pe urmele) Unei Stanilovski, dată dispărută.

O vor găsi sau nu ? Nu am să vă răspund la această întrebare pentru a nu vă risipi bucuria de-a descoperi singuri răspunsul.

Sunt în carte și pagini de mare poezie, care pur și simplu pot fi decupate și incluse într orice antologie de poezie contemporană românească, așa cum e și poemul de la paginile 68-69, de exemplu, unde trama romanului se reia într-un nou limbaj și este redată dintr-un alt unghi de vedere.

Este foarte emoționantă istoria vânătorilor de ciocârlii. Și foarte frumoase scenele unde stejarii se comportă ca niște părinți grijulii.

Evadând din cotidian, personajele din carte nimeresc într-un spațiu vrăjit. Unde însă ajung cu tot cu fricile și neliniștile din lumea din care au plecat și asta îmi place foarte tare.

În general, îmi place foarte tare „ȚIPĂ CÂT POȚI” care, cred, este unul dintre cele mai bune romane apărute anul acesta și, fără discuții, o carte eveniment.

 


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

AMINTIRI DIN COPILARIE (IV)

Pe lângă nostalgie, duioșie, melancolie, tandrețe, poezie, există în romanul „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă și foarte mult umor, sub toate manifestările lui.   Scriitorul trece pe tot parcursul operei sale, așa cum ar trece un pod, de la umor la nostalgie și invers. Cele două atitudini umane în fața existenței se întâlnesc în romanul său și merg braț la braț. Dar azi o să vorbim mai mult despre umor decât despre nostalgie. Autorul- narator, cel care ne povestește aventurile copilului Nică sau al adolescentului Ion o face, deseori, cu umor. Ba chiar și multe dintre comentariile sale despre destinul acestui personaj sunt îmbibate de umor. Până și despre chestiunile grave sau serioase el preferă să povestească râzând, după cum se va vedea și din acest fragment: „În sfârșit, ce mai atâta vorbă pentru nimic toată. Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Semnificații în poemul „Noaptea de decemvrie”

Poemul „Noaptea de decemvrie” al lui Alexandru   Macedonski, consideră istoricii literari, ar fi o sinteză între romantism și simbolism.   Istoricul literar Dan Mănucă îl rezumă foarte bine: „Schema este simplă şi totodată comună. Într-o încăpere tipic romantică, de felul aceleia, boeme, atribuite şi „sărmanului Dionis” al lui Eminescu, un poet cade în reverie, fascinat de fantasmele închipuite de flăcările focului din vatră („Arhanghel de aur”), şi se imaginează a fi emir. Atotputernic într-un Bagdad luxuriant, el aspiră să ajungă la Meka, dar moare în arşiţa deşertului, fermecat mereu de nălucirile iscate de jocul luminilor. ” Poetul va apărea la începutul poemului și la sfârșitul lui. La început, va apărea într-un decor simbolist, într-o cameră albă și moartă, el însuși fiind mort. Ziceam însă de simbolism. Firește că epitetul mort este simbolist și nu realist, așa cum vom vedea câteva strofe mai jos...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Marius IANUȘ

Marius Ianuș este cel mai mare scandalagiu din literatura română, reușind performanța să se ia de toți scriitorii contemporani. S-a certat cu toată lumea, inclusiv cu prietenii săi sau cu tovarășii săi de curent literar și, respectiv, cam toți i-au întors spatele ajungând, cu adevărat, un om singur. S-a luat chiar și de golanii de pe stradă și, astfel, s-a născut fracturismul – cel mai important curent literar din perioada postcomunistă. Întâmplarea a făcut să fiu împreună cu el în acele clipe în care vruse să-i intimideze pe bandițeii de pe Calea București din Brașov și am luat-o amândoi în freză. Am vrut să scriem o plângere la poliție și, în loc de asta, am scris un manifest. Manifestul fracturist. Scandalul este și motorul poeziei sale. Poezia sa este o ceartă continuă cu societatea, cu lumea, cu orașul, cu istoria, cu trecutul, cu prezentul, cu cotidianul, cu metafizica, cu sine însuși, în cele din urmă. La fel ca și în viață, el și în poezie se ia în piept cu toți. Dar dacă în...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe