Romanul „Imperiul fără de sfârșit” al scriitorului coreean Yi In-hwa, apărut la editura Humanitas anul trecut, înainte de pandemie, l-am citit dintr-o răsuflare. E pur și simplu un roman fascinant, la fel ca și celelalte romane sau cărți de proză coreene, traduse în românește. Se vorbește și despre holeră. Acțiunea se desfășoară între două pandemii de holeră, una care tocmai a avut loc și alta care izbucnește. De aceea, prima întrebare pe care o pun autopsierii din roman e dacă cel care a murit nu a fost cumva ciumat. Când află că nu, bucuria lor e fără margini. Holera ucide undeva în fundal. Romanul e însă despre luptele de putere de la curtea celui mai luminat monarh coreean. Dar și despre importanța de neimaginat pe care a avut-o cândva poezia. Înalții dregători comunicau prin intermediul poeziei. Nimeni nu se exprima direct, ci aluziv și doar prin poezii, proprii sau învățate. Iar cel cu care comunicai trebuia să-ți răspundă tot printr-o poezie. Dacă știai poezii sau nu puteai scrie poezie erai exclus de la masa bogaților. O lume magică. Un roman magic.
Poemul „Noaptea de decemvrie” al lui Alexandru Macedonski, consideră istoricii literari, ar fi o sinteză între romantism și simbolism. Istoricul literar Dan Mănucă îl rezumă foarte bine: „Schema este simplă şi totodată comună. Într-o încăpere tipic romantică, de felul aceleia, boeme, atribuite şi „sărmanului Dionis” al lui Eminescu, un poet cade în reverie, fascinat de fantasmele închipuite de flăcările focului din vatră („Arhanghel de aur”), şi se imaginează a fi emir. Atotputernic într-un Bagdad luxuriant, el aspiră să ajungă la Meka, dar moare în arşiţa deşertului, fermecat mereu de nălucirile iscate de jocul luminilor. ” Poetul va apărea la începutul poemului și la sfârșitul lui. La început, va apărea într-un decor simbolist, într-o cameră albă și moartă, el însuși fiind mort. Ziceam însă de simbolism. Firește că epitetul mort este simbolist și nu realist, așa cum vom vedea câteva strofe mai jos...
Comentarii
Trimiteți un comentariu