De la BALTA ALBA la POVESTEA UNUI LENES

În această postare vreau să vă vorbesc despre doi mici povestiri, prima îi aparține lui Vasile Alecsandri și a doua lui Ion Creangă. Cea scrisă de Vasile Alecsandri se cheamă BALTA ALBĂ, iar povestirea lui Ion Creangă se numește POVESTEA UNUI LENEȘ.

În prima povestire, personajul-narator este un francez, care călătorește pentru prima dată în țara noastră , mai exact, într-un sat de lângă Brăila, în Balta albă, unde există o baltă care face minuni, în care odată intrat, apa ei te vindecă de orice boală.

Într-adevăr, se pare că apa aia are calități miraculoase, nu întâmplător sute de oameni vin zilnic să se scalde în ea.

Balta face minuni, dar în jurul ei totul e îngrozitor: drumurile către ea sunt pline de  hârtoape, dâmburi, gropi, satul de alături  e plin doar de bordeie, cu o singură cameră și un singur pat, oamenii beau direct in urcior pentru că nu au pahare și mănâncă direct din oală fiindcă nu au farfurii.

În același timp, cei care vin la balta aia miraculoasă sunt din înalta societate, sau din burghezie și sunt îmbrăcați ca la Paris.

Există  un mare contrast între cum sunt îmbrăcați cei care vin la baltă și sărăcia locurilor din jur.

Cei care vin la baltă sunt însoțiți de lăutari care le cântă fel de fel de melodii, chiar și atunci când beau sau mănâncă.

Și asta în timp ce în jur e o mare mizerie.

Vasile Alecsandri, la fel ca și în Chirița în provincie, critică nepăsarea oamenilor bogați față de cei mai săraci ca ei.

E un text realist unde ni se spune adevărul despre inegalitățile sociale și despre marea prăpastie socială din țara noastră, unde unii nu au o farfurie din care să mănânce iar alții aruncă cu banii în baltă.

În cea de-a doua povestire, in povestirea lui Ion Creanga, „Povestea unui om leneș” niște săteni dintr-un sat oarecare se decid să-l omoare pe leneșul satului, care nu vrea să facă nimic.

Ceea ce și vor face până la urmă, omorându-l la marginea satului, ca în localitatea lor să nu mai existe leneși.

E o povestire care aparține

REALISMULUI parabolic.

Iată ce pățesc cei care sunt leneși. Sau iată unde te poate duce lenea: la moarte.

Asta pe de o parte, pe de altă parte e și o povestire despre cruzimea oamenilor. Care nu suportă că cineva e mai altfel decât ei, e diferit, gândește altfel, simte altfel și se decid să-l elimine din mijlocul lor.

E o poveste despre cum oamenii nu acceptă diferența. Despre intoleranța umană.