Amintiri din copilărie (1)

Pentru a înțelege mai bine romanul „Amintiri din Copilărie” - eu nu cred că e nuvelă, ci că e roman- va trebui sa vorbim despre realism. Asa cum au remarcat toți teoreticienii literari, „realismul este un curent literar care isi propune sa zugraveasca realitatea intr-un mod credibil si convingator”, scriitorii realisti insistand sa descopere ceea ce este peren si etern in lucrurile trecătoare și vremelnice,si  ceea ce este specific tuturor oamenilor – ceea ce este valabil pentru toti- in fiecare individ luat in parte. 

 Primul lucru pe care-l observam e ca sIon Creangă isi incadreaza amintirile din copilarie intr-un cadru extrem de realist, satul Humulesti de la inceputul secolului XIX este o oglinda a Romaniei de atunci, cand invatamantul abia de se introducea in sate si cand erau infiintate primele scoli pe langa biserici. Scriitorul ne povesteste ca era o criza de profesori, iar majoritatea dintre ei erau recrutati dintre dascali sau preoti si era si o criza de sedii pentru scoli si majoritatea dintre ele, daca nu toate, erau gazduite in chiliile unor biserici. In satele unde existau biserici erau si scoli. Mai aflam si cum erau luati tinerii in acea vreme in armata. Prinsi cu arcanul si dusi in catuse. Asa va ramane fara profesor si Ionica din Amintiri din Copilarie, pentru ca a fost capturat in strada cand repara un drum si a fost dus la oaste. Idealul multor oameni de la tara era sa-si dea copiii la invatatura pentru a-i putea in felul asta scoate din sat. Nuvela- eu o numesc si roman - contine o galerie impresionanta de portrete umane, dintre care ele mai tulburatoare sunt ale parintilor sai si mai cu seama al mamei. Care este mitizata.