Treceți la conținutul principal

Georgia, dragostea mea

 Romanul „Elefantul din sud” al lui Archil KIKODZE este un roman în care, pe lângă multe altele, poți să afli o grămadă de lucruri despre cultura, istoria, trecutul, prezentul, realitatea și viața din Georgia. Și afli. Povești despre escroci care au tras butucul rusoiaceele în Rusia, dând tunuri peste tunuri, se întorc la bătrânețe în Georgia; povești despre Beria și despre războiul civil din Georgia de la începutul anilor 90; povești despre cei care au luat parte la războiul ruso-georgian din Abhazia; povești despre disidență și comunism; povești despre bandiți pentru carea onoarea și prietenia nu sunt cuvinte goale; povești despre emigrația georgienilor în Grecia; povești despre lovituri de stat; povești despre străinii veniți să trăiască în Georgia; povești despre Tbilisi- toate astea se împletesc cu poveștile personajului principal din această carte, un regizor de film de succes, care se lasă de film după ce un actor moare pe platoul de filmare. Un roman unde Georgia apare mereu în spatele personajului principal și îi dictează sau îi influențează acțiunile și deciziile. Nu ai cum să nu vrei să mergi în Georgia după ce citești acest roman uluitor. Cu adevărat, uluitor. E un roman despre duritate și dragoste, despre prietenie și ratare, despre violență și speranță. Bărbați duri și femei amintindu-mi de Penelopa populează acest roman foarte bun, unul dintre cele mai bune romane de azi. Frumos ca râul Mtkvari care traversează Tbilisi sau ca munții Caucaz, acoperiți de zăpadă, acest roman al lui Archil Kikodze mă face să mă gândesc la faptul că literatura georgiana a dat mari scriitori universali, ca Nodar Dumbadze sau Ciabua Amiredjibi. ELEFANTUL DE SUD este un roman plin de forță și de farmec, cum plin de forță și de farmec e și Tbilisi, în care a fost scris. Ce mai încolo și încoace, e un roman care ne demonstrează că literatură excepțională poate exista și după postmodernism.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Helene LENZ

  Fractures et Dumitru Crudu Publié par  montanié julie   28 Novembre 2013 à 11:33 PM Il y a environ un mois que j'ai reçu par la poste "  Un american la Chisinàu" d e Dumitru Crudu ( publié en février 2013 à Bucarest). J'en décore les pages de post-its, j'en donne des passages à lire à des étudiants avancés en langue, j'en traduis des morceaux, je prends des notes sur une action qui se déroule de Brasov à Chisinàu précisément, j'en parle autour de moi - avant-hier soir avec L. à table! Face à des coussins rouges et un sac cadeau de nature à évoquer la tâche du Père Noël mais quel Moldave, quel Roumain, quel Américain d'origine roumaine trouvera le livre de Dumitru Crudu dans un petit soulier, entre des larmes brillantes et une guirlande en glaçons pour le recommander à un éditeur qui le fera traduire? - ... J'ai déjà écrit sur ce livre un article de 20 pages parsemé d'extraits que j'ai mis en français - les épreuves sont corrigées: il devr

Marius IANUȘ

Marius Ianuș este cel mai mare scandalagiu din literatura română, reușind performanța să se ia de toți scriitorii contemporani. S-a certat cu toată lumea, inclusiv cu prietenii săi sau cu tovarășii săi de curent literar și, respectiv, cam toți i-au întors spatele ajungând, cu adevărat, un om singur. S-a luat chiar și de golanii de pe stradă și, astfel, s-a născut fracturismul – cel mai important curent literar din perioada postcomunistă. Întâmplarea a făcut să fiu împreună cu el în acele clipe în care vruse să-i intimideze pe bandițeii de pe Calea București din Brașov și am luat-o amândoi în freză. Am vrut să scriem o plângere la poliție și, în loc de asta, am scris un manifest. Manifestul fracturist. Scandalul este și motorul poeziei sale. Poezia sa este o ceartă continuă cu societatea, cu lumea, cu orașul, cu istoria, cu trecutul, cu prezentul, cu cotidianul, cu metafizica, cu sine însuși, în cele din urmă. La fel ca și în viață, el și în poezie se ia în piept cu toți. Dar dacă în

AMINTIRI DIN COPILARIE (IV)

Pe lângă nostalgie, duioșie, melancolie, tandrețe, poezie, există în romanul „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă și foarte mult umor, sub toate manifestările lui.   Scriitorul trece pe tot parcursul operei sale, așa cum ar trece un pod, de la umor la nostalgie și invers. Cele două atitudini umane în fața existenței se întâlnesc în romanul său și merg braț la braț. Dar azi o să vorbim mai mult despre umor decât despre nostalgie. Autorul- narator, cel care ne povestește aventurile copilului Nică sau al adolescentului Ion o face, deseori, cu umor. Ba chiar și multe dintre comentariile sale despre destinul acestui personaj sunt îmbibate de umor. Până și despre chestiunile grave sau serioase el preferă să povestească râzând, după cum se va vedea și din acest fragment: „În sfârșit, ce mai atâta vorbă pentru nimic toată. Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la